CIRCUITE TURISTICE

Putina lume stie ca termenul de turism are la baza notiunea de “the grand tour” – calatoria traditionala pe care o faceau tinerii europeni instariti (sau cei cu mijloace mai modeste, dar care reuseau sa isi gaseasca un sponsor) pentru a-si desavarsi educatia, Obiceiul a aparut cam pe la 1660 si a durat cam pana la mijlocul secolului al XIX-lea, iar itinerariul era unul standard, avand o valoare initiatica. Tinerii – in principal aristocrati englezi, dar nu numai, mergeau in Italia pentru a cunoaste mostenirea culturala a antichitatii si a Renasterii, in Franta pentru a lua lectii de franceza, bune maniere, dans ori scrima, in Elvetia pentru a admira frumusetile naturii si in Germania pentru a invata diverse mestesuguri. O astfel de calatorie putea dura de la cateva luni la cativa ani si se facea in compania unui tutore bine instruit (un fel de precursor al ghidului de astazi). De altfel, asa cum arata istoricul britanic E. P Thomson, puterea claselor conducatoare din secolul al XVIII – lea era bazata in primul rand pe educatie si cultura si abia in al doilea rand pe superioritatea financiara sau militara. Nobilii tineri mergeau in “the grand tour” ca sa isi comande opere de arta, sa isi exerseze cunostintele de limbi straine si sa stabileasca legaturi de prietenie cu aristocratii de pe continent.

Traditia a intrat in declin in jurul anilor 1840, o data cu raspindirea transportului pe calea ferata. Pe 5 iulie 1841 Thomas Cook a organizat prima excursie de grup din istorie, cu trenul, aranjand cu compania feroviara Midland Counties sa transporte 540 persoane pe ruta Leicester – Loughborough, contra sumei de 1 siling de persoana, tariful incluzand si masa la bord.

Aceasta este pe scurt povestea turismului de masa, asa cum il stim astazi. Ceea ce era o data “the grand tour” a devenit un circuit turistic: un program destinat persoanelor care isi doresc o vacanta activa, in care sa viziteze una sau mai multe destinatii intr-un timp relativ scurt. Ritmul de desfasurare a unei calatorii de tip circuit turistic este de regula unul sustinut, asa incat cuvantul cheie este, in primul rand, “explorarea” si mai putin “relaxarea”. In general, circuitele sunt concepute sub forma unor programe de grup cu date de plecare fixe si trasee bine stabilite. Turistii beneficiaza de asistenta unui insotitor de grup roman si in majoritatea cazurilor de serviciile unor ghizi locali in orasele si tarile vizitate.

Probabil ca primele circuite turistice pe care le-am vandut, la inceputul activitatii noastre, au fost excursii cu autocarul in Grecia si Turcia. De atunci, oferta noastra s-a diversificat foarte mult, astfel incat in prezent vindem nu doar circuite in aproape toate tarile din Europa, ci si excursii in cele doua Americi, Orient, Asia, Africa si Australia. Sa nu uitam nici tururile organizate in Romania, care se bucura de un succes din ce in ce mai mare in ultimii ani.

Programele cu autocarul sunt preferate de turisti pentru pretul foarte accesibil, dar sa nu uitam ca circuitele cu avionul ofera un grad sporit de confort si posibilitatea de a vizita mai pe indelete o tara sau o anumita zona.

Cititi articolul complet la http://ift.tt/2djsBN0

Rusalii la Veliko Tarnovo

Atunci cand ne-am decis sa evadam din Bucuresti in minivacanta de Rusalii, aveam in minte o destinatie precum Bran Moeciu sau Viscri, in care sa ne bucuram de putina racoare,  aer curat si o pensiune cocheta. La Viscri am renuntat insa rapid din pricina distantei, care ni s-a parut prea mare in raport cu durata sejurului nostru de numai trei nopti. In timp ce cautam oferte de cazare in Bran, mi-am amintit insa de Veliko Tarnovo, un loc foarte pitoresc pe care avusesem ocazia sa-l vizitez intr-o excursie de o zi, cu destul de multi ani in urma, adica prin 2007….Ce-i drept, vremea nu a fost prea prietenoasa atunci (era o zi de 1 decembrie innorata, cu ploaie marunta care inspre seara s-a transformat in ninsoare), asa ca nu am putut gusta pe deplin farmecul locului. Cu toate acestea impresia generala pe care mi-a lasat-o a fost una foarte placuta, asa ca mi-am spus : ce ocazie mai buna de a reveni in acest orasel incantator decat weekend-ul prelungit de Rusalii ?

Ne-am hotarat destul de repede asupra cazarii – ce-i drept, nici variantele disponibile nu erau foarte numeroase, avand in vedere ca mai erau cam zece zile pana la plecare. Am oscilat putin intre doua hoteluri de trei stele : Family Hotel Silvestar si Studio, iar in final am optat pentru Studio, un hotel boutique situat foarte aproape de cetatea Tsarevets, si cu un scor foarte bun pe site-urile de reviewuri. Iar alegerea s-a dovedit foarte inspirata, dar despre aceasta putin mai tarziu.

Drumul mi s-a parut mai scurt decat ma asteptam, cu toate ca am asteptat cam o ora sa trecem Podul de la Giurgiu, pe care si in acest sezon s-au efectuat lucrari de reparatii. Intial ne propuseseram sa facem si o oprire en route la Manastirea Basarabov, dar, pentru ca vremea a fost neobisnuit de calduroasa pentru jumatatea lunii iunie, am decis sa mergem direct la Veliko, sa ne cazam si sa iesim sa ne plimbam mai pe seara.

Am gasit hotelul fara nici o problema (ajutati fiind de o aplicatie GPS pentru smartphone) si am fost intampinati la receptie de doi angajati foarte amabili, care s-au oferit sa ne duca masina in parcare si sa ne ajute cu bagajele (aceasta pentru ca hotelul nu are lift).

Camera noastra (303) s-a dovedit a fi exact ca in fotografiile de pe internet: mare, luminoasa, cu vedere catre cetate, cu mobilier modern, baie impecabila si cu o temperatura pefecta (gratie aerului conditionat care fusese pornit inainte sa ajungem noi).

Fiind destul de obositi, am amanat iesirea prin oras pana spre ora 19…Iar inainte de a porni la plimbare, am urcat pe terasa hotelului, un loc foarte bun ca sa facem primele fotografii si sa ne bucuram de o privire panoramica asupra vechii cetati a tarilor bulgari.

Ne-am interesat la receptie asupra celor mai bune restaurante din oras si ne-a fost recomandat Shtastlivetsa, aflat chiar in centru, alaturi de alte doua localuri foarte bine cotate – Etno si Ego. Eu auzisem si de Hadji Nikoli, insa receptionerul nu primise prea multe feed backuri de la turisti, asa ca singura informatie pe care ne-a oferit-o a fost legata de locatia acestui complex (care este si han, dar si muzeu), pe vechea strada a mestesugarilor si negustorilor din Veliko Tarnovo, numita Samovodska Charshiya.

Asa ca, dupa alte cateva fotografii in lobby-ul hotelului (decorat cu mult bun gust si atentie la detalii), am pornit sa descoperim zona veche a orasului, aflata la o distanta de cca 10-15 min de mers pe jos. Ca punct de reper am avut Grand Hotel Yantra, la stanga caruia se afla un sir de trepte pe care se urca si se ajunge chiar pe faimoasa strada pietruita si plina de magazine de suveniruri. Chiar daca locul a devenit foarte frecventat de turisti, farmecul lui este indiscutabil, iar amatorii de shopping pot gasi aici obiecte de ceramica, accesorii de piele sau dulciuri traditionale.

In hoinareala noastra am trecut prin fata complexului Hadji Nikoli, asa ca ne-am gandit sa aruncam o privire in curte. Ne-a placut ce am vazut, ne-a atras atmosfera intima, calma, am rasfoit putin si meniul de la intrare, asa ca ne-am propus sa revenim mai tarziu.

Prin comparatie, aspectul exterior al restaurantului Shtastlivetsa nu ne-a impresionat prea tare. Erau cateva mese puse chiar pe trotuar si destul de multa galagie…Banuiesc ca mesele din interior ofereau o priveliste frumoasa asupra raului Yantra, dar am avut ocazia sa admiram aceasta splendinda panorama de la terasa Sammy’s Garden, unde am poposit in final pentru o bautura si o inghetata. Daca inghetata a fost buna (pe baza de iaurt cu sos de fructe de padure), limonada a avut un gust cam ciudat, de bomboane mentolate. Insa per total experienta a fost una placuta, mai ales ca se lasase deja intunericul si incepuse sa adie o briza usoara dinspre rau, ceea ce ne-a facut sa ne simtim cam ca la mare….

A doua zi am fost destul de matinali si am coborat la micul dejun putin dupa ora 8. Micul salon restaurant se afla la nivelul inferior receptiei si este amenajat foarte frumos. Am apreciat mult si fundalul sonor, constituit din arii celebre de opera. Felurile de mancare sunt variate si gustoase si am remarcat in special produsele de patiserie: mini pizza pufoase, placinta cu branza absolut delicioasa si tarta cu capsuni extrem de apetisanta. Pe langa acestea – cateva feluri de branzeturi si mezeluri, oua, iaurturi, cereale, cafea si mai multe sortimente de ceai de buna calitate. Trebuie sa mentionez si apa cu lamaie si busuioc, cu un gust care initial mi s-a parut diluat (fata de limonadele pe care le beau de obicei), dar pe care am gasit-o extrem de racoritoare si binevenita pe vreme de canicula.

Oaspetii care doreau puteau iesi cu farfuriile de mancare in mica curte de langa hotel, unde se puteau bucura de flori si de prezenta unui pisoi tare dornic de afectiune.

Dupa masa ne-am grabit sa ne luam biletele de intrare la cetate. Am uitat sa mentionez ca in seara precedenta, la intoarcerea din oras, ne-am bucurat sa urmarim si noi, chiar de la fereastra propriei camere, celebrul spectacol de sunet si lumina care are loc din cand in cand pe dealul pe care se afla fortareata. Showul audio vizual este de fapt un joc de lasere si lumini multicolore care scalda in diverse nuante zidurile cetatii. Durata este de aproximativ un sfert de ora, iar experienta – memorabila.

Cititi articolul complet la http://ift.tt/2d4RP18